Forum oniromantie

Visul meu este destul de explicit, insa tin sa mentionez ca de obicei eu nu imi amintesc ceea ce am visat, chiar acum cand beam un ceai mi-au revenit toate imaginile in minte. Alt lucru important este faptul ca nu este pentru prima data cand ma visez mireasa.   Dar sa incepem... Am visat ca eram inaintea nuntii mele, ma maritam cu un baiat (nu il cunosc in realitate si nici nu imi amintesc infatisarea sa). Vedeam toti oamenii care erau in biserica si care ne asteptau, dar noua ne lipsea ceva - nu aveam inel de logodna (dar in vis ma uitam defapt dupa un colier), asa ca am plecat imbracata in rochie de mireasa sa caut inel si colier.  Urmatoarea imaginea este cea a reintoarcerii, eu purtam un inel si un colier insa ne-am intors rusinati, grabiti, trecand prin fata intregii lumi de la usa bisericii pana la altar. Imi amintesc foarte bine ca mergeam separati, departati unul de altul, eu ceva mai in fata.  Apoi imi amintesc ca incepusem sa am sentimentul ca nunta nu va merge, ca ceva se intampla. Se facea ca in spatele bisericii erau cateva persoane...o femeie mai in varsta mai degraba care facea tot felul de lucruri ca sa ne impiedice nunta (nu stiu exact ce). Partea cea mai intensa este cea care urmeaza. De data aceasta stateam in fata bisericii, eu cu sotul/iubitul meu si ne tineam de mana. Eram tristi de parca ar fi murit cineva acolo inauntru. Apoi a aparut o batranica (nu stiu sigur daca era aceeasi femeie pe care am mentinat-o mai devreme), era imbracata ca la tara. Ne-a spus ceva dar nu imi amintesc ce, ideea este ca ne-a speriat foarte mult ceea ce spunea iar eu ma uitam urat la ea. Apoi am avut imaginea bisericii inauntru ca si cum usile s-ar fi deschis. Un vant a intrat aducand praf care se rotea pe podea. Apoi batranica ne-a dus undeva sub pamant, insa era ca un loc normal, un fel de coridor, si ne-a spus ca aici este un loc sigur. Biserica s-a surpat....nu imi amintesc cum si de ce, in timp ce biserica se ruina eu o vedeam pe batranica cum murea. I se strangea tot corpul pana a ajuns sa se tranforme si ea in praf. De aici m-am "trezit" intr-un alt loc, tot sub pamant, probabil unde ducea acel coridor. Era ca un loc de reculegere cu lumina difuza si multa liniste. Incaperea era larga si inalta, era pozitionata tot ca o biserica iar tavanul avea forma unei cupole, cu cateva desene. In capatul acestei incaperi se afla un loc unde se ducea toata lumea sa se spovedeasca. Nu era un preot ci o creatura ciudata, mica de statura. Nu ii vedeam chipul, era acoperit cu o pelerina neagra, si eu de asemenea purtam un val alb. Acea creatura nu inspira frica, avea o voce copilareasca. Ma aflam in fata sa. Erau mai multe persoane, in general copii care marturiseau nimicuri. Apoi mi-a venit mie randul. Am raspuns cu o voce grava, sigura pe mine. Am spus ca sunt o femeie rea ca am distrus viata unui barbat pentru ca l-am facut sa vina la mine.... am mai spus ceva dar cred ca incercam sa ii povesteasc tot ce s-a intamplat. In timp ce vorbeam se facea ca erau usile deschise la aceasta incapere si priveam acelasi peisaj ca cel de unde am plecat cand s-a surpat biserica, numai ca il vedeam din alt unghi.  Nu imi mai amintesc nimic altceva, imi parea foarte rau pentru cele intamplate iar sub valul alb plangeam.